Inuendo's Weblog

Iti mai amintesti?

Inuendo — Tue, 16 Mar 2010 13:21:45 +0000

Ce faci? Aici e cald. Totusi, undeva in noi s-a facut racoare.Cum iti mai merge?? Mie mi-e bine.”Mint, dar tu nu ma mai citesti printre randuri.” Mai tii minte cum ne-am cunoscut? A fost demult. “Ba nu, a fost ca ieri, dar pentru tine e departe clipa aceea.” Mi-am adus aminte intamplator de tine, de la o fotografie mai veche si clamitele roz pe care mi le prindeai cu atata dragoste in par. Mi-am adus aminte de vremea cand visam acelasi vis copilaresc.Uneori mi-e dor sa mai visez cu tine,sa ma rezesc alaturi de tine. Da,stiu, dorul si sentimentele ne incetinesc din drum.”Ba nu! ne fac mai puternici, doar ca tu inca nu ai aflat asta.”Mai tii minte cand mi-ai spus ca te abat din drum? Nu,nu ma astept sa iti amintesti. “Dar tu iti amintesti, nu-i asa? Pentru ca pe tine te-a durut mai tare decat pe mine.” Ma uit la tine cum pasesti pe drumul tau. Ma inspira hotararea ta. Mai tii minte? “Te iubeam pentru asta.” Oare ai mai fi putut merge inainte cu mine de gatul tau?” Sau oare cum ar fi fost sa mergem sprijinindu-ne unul de celalat? “Mai tii minte cat de mult imi doream sa merg si eu pe drumul acela alaturi de tine? Dar nu ti-as fi fost decat o povara. “O dulce povara, ca o sticla cu apa pe drumul tau pustiu si desertic, ti-as fi astamparat setea.” . Parca aud vocea ta:ce copil esti!”. Si vad cu cat drag ma priveai atunci, ca pe o mantuire.”Da, eram doar un copil.” Ma mai iubesti? Ce intrebare prosteasca, bineinteles ca nu. M-ai uitat. E de inteles. “Ba n-ai uitat, ma iubesti. Dar ti-e teama sa mai simti asta.” Eu insa imi amintesc. .Nu mai visez la tine. Am crescut si eu. “Mint. Te visez in fiecare clipa si ma dor diminetile fara tine.” Trebuia sa cresc mare odata si odata.Am drumul meu acum, si eu. Si tu nu stii dar e acelasi ca al tau. Doar ca pe tine nu te mai face nimeni sa te opresti si sa te uiti in jur la flori, la iarba, la mine. Te privesc din spate cum mergi inainte fara mine si nu te mai pot ajunge. Nu imi mai e frica de singuratate, de asteptare, de incertitudini.” Ba imi e, acuma si mai mult ca inainte.
Mai tii minte cum mi-ai aratat viata? Mai tii minte cum ma doreai?” Cum iti dadeai voie sa ai nevoie de mine? Cum te-ai oprit din drumul tau, pentru mine. Mai tii minte cum visam acelasi vis?”Da,tii minte totul. Si nu iti dai voie sa mai privesti, sa mai auzi, sa mai traiesti.” Dar uiti ceva! “Totul e inca acolo,in suflet”.”Mai tii minte cum m-ai aruncat pentru ca ma sprijineam de tine? Pentru ca te oboseam si pentru ca te incetineam din drum. Cum altfel as fi putut face-o? Cand mie inca nu imi crescusera aripi? “Dar acum nu mai conteaza. Ti-am scris pentru ca stiu ca nu ma vei citi niciodata.
Ai vazut ce frumos pot sa mint?” Ce frumos pot sa ma mint?” Ti-am scris cu speranta ca ma vei citi printre randuri. “Ti-am scris cu speranta ca te vei trezi din coma asta.Ti-am scris pentru ca mi-e frica de singuratatea in doi.

Aici

Inuendo — Mon, 11 May 2009 19:52:32 +0000

Si uite cum m`am lasat cuprinsa de caldura timida si de verdele crud din jurul meu. Sau poate cuvintele si gandurile mele s`au nascut iar, odata cu lucrurile din jurul meu, cu viata mea si cu sufletul meu. Si nu si`au mai gasit locul aici de ceva timp, dar acum au inceput iar sa se reverse pline de tremur, de emotie. Poate asa am reusit sa explic lipsa gandurilor mele pe aceste pagini.
Un sfert de viaţă îl pierdem făcând legături. Tot felul de legături între idei, între fluturi, între lucruri şi praf. Totul curge aşa de repede, şi noi tot mai facem legături între subiect şi predicat. Trebuie să-i dăm drum vieţii, aşa cum ne vine exact, să nu mai încercăm să facem legături care nu ţin. De când spun cuvinte fără şir, simt că-mi recuperez ani frumoşi din viaţă.Cum se numea drăcia aceea frumoasă şi minunată şi nenorocită şi caraghioasă, formată de ani, pe care am trăit-o eu? Sau pardon, inca o traiesc. Iarta`ma draga si scumpa bucata de hartie, sunt doar ganduri fugare ale unei copile pline de vise, care se indragosteste si iubeste, care iarta si se gandeste departe, care plange si care este… ea.

Fragmente din operele lui Marin Sorescu, si fragmente din viata mea.

Inuendo — Mon, 23 Feb 2009 18:22:40 +0000

Servetzele, pastile, ceai. Dar fara scoala. Si parca as fi vrut sa mai colind zilele astea strazile care mustesc de energia premergatoare primaverii, sa vad cum soarele incearca sa ma incalzeasca, pe mine, pe toti. Dar ma fac eu bine si promit zilelor de martie ca am sa le fur toata caldura si am sa i`o daruiesc lui. Pana atunci … hapciu! ups

Inuendo — Tue, 20 Jan 2009 22:07:34 +0000

Pe undeva prin taina noptilor de iarna
Pe-acolo mintea-mi zboara.
Asternut de alb si rece suflul meu
Sa-nghete si sa moara.

Necontenit sub cerul alb de nea sa stau
Pe undeva, oriunde
Caci rece-i timpul si pe toti
Curand ne va patrunde.

Si-asa sa plec pe strazi pustii si negre
Fara nici un felinar
Cand toate-n inimi par a fi
Focuri si bucati de jar.

Şi-a spânzurat dorinţele-ntr-un cui
Şi vise şi-a-ndesat sub pernă.

Simţi ce simt eu?

Ochii larg deschişi
Cântă veseli…
Chipul tău aduce zâmbetul
Conduce viaţa-n vene
Niciun suspin nu-mi zgârie urechea
Tac şi te privesc
Zâmbind pe sub gene
Nu-ţi cer nimic
Nu e nevoie
Simt culori, aud mirosuri
Mi-e de-ajuns….

Simţi ce simt şi eu?

Seventeen

Inuendo — Tue, 23 Dec 2008 09:42:24 +0000

Mi`au fost sarbatorite 17 ierni, am zambit cu un motiv de 17 ori, am primit zeci de telefoane in fiecare zi de 23 a lunii decembrie, iar acum am 24 de ore numai ale mele.

Ai 17, zambeste ^.^

Inuendo — Sun, 21 Dec 2008 18:32:30 +0000

Am lasat pentru 2 saptamani pauzele mazgalite cu zambete, orele de milioane de minute, presupusele ascultari plouate cu note multe si mici, statul aiurea prin clasa si afara, bucuria regasita in spatele fiecarei pagini de catalog si moralele lungi si inutile.Dar le voi regasi curand. Pana atunci respir aerul plin de miros de cozonac din ziua de 24 decembrie, imi sarbatoresc cele 17 ierni, beau cafeaua calda zi de zi pe pervazul geamului aburit si conturez a mia oara fetele desenate si sterse de pe fereastra. Si ma gandesc la acele povesti. Si ma gandesc la el. Si privesc pierduta la luminitzele din brad si la fiecare glob care l`am agatat cu speranta. Si masinile ce trec grabite pe lang`a noastra, sperand sa am o secunda in care pot privi libera orizontul, calatoare pierduta printre vise. Schiuri, patinuar, vin fiert, scortisoara, prieteni, bulgari, manusi, fulare, buze, rasuflare. Mi`e dor de el.

Se apropiee.

Inuendo — Thu, 11 Dec 2008 10:14:04 +0000

Muguri de brad, soapte de colinde, miros de scortisoara, zambete de copii, stele de zahar si nu cele din urma, cadourile. Asta inseamna Craciunul pentru mine 8-> Munte, unii, altii, zapada, mmmm, vacanta 8->. Nu stiu despre voi, dar pe mine m`a cuprins entuziasmul asta de ceva timp 8-}

Vis de iarna

Inuendo — Sun, 07 Dec 2008 13:56:28 +0000

Au ramas nepovestite multe zapezi

acum cand bucuria se naste mai mult in cuvant-

in lacrimile tale se vorbeste si astazi despre mine

si toate stelele inghetate au amutit albastre langa

iubirea ta…

Tristetea este fiica zapezilor promise-

iata, niciun fulg nu iti mai

tulbura acum tacerea-si ce dor ne este

cand respiram maretia unui vis de clestar,

ce dor ne este de omul de zapada

pe care iubirea insasi l-a uitat intr-un decembrie

de lut…

Ce zapada este acum lumina…

Ce zapada este acum linistea acesta fara vina…

Ce zapada este acum …

In ape, in cer, pe pamant si departe

Acolo unde numai luna are voie sa

teasa pe aripi de inger

fiinta ta

de om de zapada…

De aici pot incepe sa ne deschida

pleoapele cu uimire

cu neaua promise

doar amintirile…

doar de argint stralucirile…

[Scris de un bun prieten, St.Andrei.]

Reconsideraţii ale copilăriei

Inuendo — Fri, 05 Dec 2008 22:12:47 +0000

O fetiţă tristă.
Şi plângacioasa.
Naivă
Îmi adun jucăriile:
imaginare,
dezolante…
mă ingrop în ele.
O fetiţă tristă.
Îmi cerşesc înapoi castitatea,
apoi fericirea;
încer sa-mi fur
identitatea.
Dar nu reuşesc să înving
laşitatea.
O fetiţă tristă…
Lăcrimez litere,
cuvinte,
gânduri:
insomnia nepăsătoare
a secetei.
De ce privesc lumea
ca pe un front,
câmp de luptă,
război?
Încer să mă ascult:
ecou…
O fetiţă tristă.
Şi plângăcioasă.
Îmi strâng jucăria
în braţe.
Fetiţă speriată
şi neştiutoare,
mă închin trecutului;
singurul rămas intact.
Apoi mă hrănesc
cu foste sentimente
pe care le diger
drept iluzii.
Te vreau!
Te vreau înapoi!
Copil al ploii,
al soarelui,
al mării…
fost copil al sinelui.
Iar acum,
o fetiţă tristă,
plângăcioasă,
naivă.

:)

Inuendo — Thu, 27 Nov 2008 21:51:53 +0000

Deunazi am auzit o persoana spunand ca si`ar dori sa mai traiasca o data anii de liceu, macar o clipa. Eram langa respectivu` si m`am simtit oarecum mandra, eu fiind in mijlocul acestei perioade. Si mai spunea ca trebuie sa profitam, sa nu pierdem timpu` cu prostii, cum ar fi suferinte si dezamagiri, ca nu lungi sunt 4 ani de liceu, ci dimpotriva, zboara pe nevazute.

M`am simtit si oarecum vinovata, dar m`am consolat cu faptu` ca nu degeaba am dus si duc o relatie lunga, fiind constienta de dezamagirea de apoi. Fiind o fire mai iubitoare, nu trec asa dintr`o relatie in alta, pt simplu fapt ca ma atasez prea repede si la fel de repede nu renunt.

Asa ca prefer in continuare fluturii aia in stomac, plimbarile lungi, povestile pline de tu si noi, considerand ca eu asa`mi traiesc anii astia.