Aici

Si uite cum m`am lasat cuprinsa de caldura timida si de verdele crud din jurul meu. Sau poate cuvintele si gandurile mele s`au nascut iar, odata cu lucrurile din jurul meu, cu viata mea si cu sufletul meu. Si nu si`au mai gasit locul aici de ceva timp, dar acum au inceput iar sa se reverse pline de tremur, de emotie. Poate asa am reusit sa explic lipsa gandurilor mele pe aceste pagini.
Un sfert de viaţă îl pierdem făcând legături. Tot felul de legături între idei, între fluturi, între lucruri şi praf. Totul curge aşa de repede, şi noi tot mai facem legături între subiect şi predicat. Trebuie să-i dăm drum vieţii, aşa cum ne vine exact, să nu mai încercăm să facem legături care nu ţin. De când spun cuvinte fără şir, simt că-mi recuperez ani frumoşi din viaţă.Cum se numea drăcia aceea frumoasă şi minunată şi nenorocită şi caraghioasă, formată de ani, pe care am trăit-o eu? Sau pardon, inca o traiesc. Iarta`ma draga si scumpa bucata de hartie, sunt doar ganduri fugare ale unei copile pline de vise, care se indragosteste si iubeste, care iarta si se gandeste departe, care plange si care este… ea.

Fragmente din operele lui Marin Sorescu, si fragmente din viata mea.

Pe undeva prin taina noptilor de iarna
Pe-acolo mintea-mi zboara.
Asternut de alb si rece suflul meu
Sa-nghete si sa moara.

Necontenit sub cerul alb de nea sa stau
Pe undeva, oriunde
Caci rece-i timpul si pe toti
Curand ne va patrunde.

Si-asa sa plec pe strazi pustii si negre
Fara nici un felinar
Cand toate-n inimi par a fi
Focuri si bucati de jar.

Şi-a spânzurat dorinţele-ntr-un cui
Şi vise şi-a-ndesat sub pernă.

Simţi ce simt eu?

Ochii larg deschişi
Cântă veseli…
Chipul tău aduce zâmbetul
Conduce viaţa-n vene
Niciun suspin nu-mi zgârie urechea
Tac şi te privesc
Zâmbind pe sub gene
Nu-ţi cer nimic
Nu e nevoie
Simt culori, aud mirosuri
Mi-e de-ajuns….

Simţi ce simt şi eu?

Seventeen

Mi`au fost sarbatorite 17 ierni, am zambit cu un motiv de 17 ori, am primit zeci de telefoane in fiecare zi de 23 a lunii decembrie, iar acum am 24 de ore numai ale mele.

Ai 17, zambeste ^.^

Am lasat pentru 2 saptamani pauzele mazgalite cu zambete, orele de milioane de minute, presupusele ascultari plouate cu note multe si mici, statul aiurea prin clasa si afara, bucuria regasita in spatele fiecarei pagini de catalog si moralele lungi si inutile.Dar le voi regasi curand. Pana atunci respir aerul plin de miros de cozonac din ziua de 24 decembrie, imi sarbatoresc cele 17  ierni, beau cafeaua calda zi de zi pe pervazul geamului aburit si conturez a mia oara fetele desenate si sterse de pe fereastra. Si ma gandesc la acele povesti. Si ma gandesc la el. Si privesc pierduta la luminitzele din brad si la fiecare glob care l`am agatat cu speranta. Si masinile ce trec grabite pe lang`a noastra, sperand sa am o secunda in care pot privi libera orizontul, calatoare pierduta printre vise. Schiuri, patinuar, vin fiert, scortisoara, prieteni, bulgari, manusi, fulare, buze, rasuflare. Mi`e dor de el.

Se apropiee.

Muguri de brad, soapte de colinde, miros de scortisoara, zambete de copii, stele de zahar si nu cele din urma, cadourile. Asta inseamna Craciunul pentru mine 8-> Munte, unii, altii, zapada, mmmm, vacanta 8->. Nu stiu despre voi, dar pe mine m`a cuprins entuziasmul asta de ceva timp 8-}

Reconsideraţii ale copilăriei

O fetiţă tristă.
Şi plângacioasa.
Naivă
Îmi adun jucăriile:
imaginare,
dezolante…
mă ingrop în ele.
O fetiţă tristă.
Îmi cerşesc înapoi castitatea,
apoi fericirea;
încer sa-mi fur
identitatea.
Dar nu reuşesc să înving
laşitatea.
O fetiţă tristă…
Lăcrimez litere,
cuvinte,
gânduri:
insomnia nepăsătoare
a secetei.
De ce privesc lumea
ca pe un front,
câmp de luptă,
război?
Încer să mă ascult:
ecou…
O fetiţă tristă.
Şi plângăcioasă.
Îmi strâng jucăria
în braţe.
Fetiţă speriată
şi neştiutoare,
mă închin trecutului;
singurul rămas intact.
Apoi mă hrănesc
cu foste sentimente
pe care le diger
drept iluzii.
Te vreau!
Te vreau înapoi!
Copil al ploii,
al soarelui,
al mării…
fost copil al sinelui.
Iar acum,
o fetiţă tristă,
plângăcioasă,
naivă.

Nu stiu despre altii, dar mie mi`e greu sa`mi dau cu parerea despre ceva ce nu pot sa`l definesc.Trebuie sa existe vreo definitie a fericirii in vreun dictionar, dar cum nu sunt mandrul posesor al nici unei carti, nici macar una de telefon ), am sa orbecai pe intuneric la acest subiect.Ca si la oricare altul, de fapt.Iar de`o fi si`o fi, ca  din cauza intunericului cu pricina, ma ma impiedic de vreo mobila ceva si sa vars cafeaua neagra a gandurilor mele pe haina alba si imaculata a fericirii dumneavoastra, deh…

Spunem adesea: sunt “fericit/a”.Oare chiar asa sa fie?Adica o fi, nu zic nu, dar chiar asa la tot pasul si de 24 de ori pe zi?Sau confundam fericirea cu altceva, de exemplu:

Fericirea ca mizerie sufleteasca: suntem fericiti cand ne razbunam, cand ne batem joc, cand ii ranim pe cei care ne iubesc, cand platim o polita celor cre ii uram,cand…

Fericirea ca absenta a neplacutului: suntem ferici cand scapam din inchisoare, cand iesim din sspital, cand terminam armata, cand nu ne dor toate cele, cand…

Fericirea ca posesie si lipsa de griji: suntem fericiti cand avem sanatate, job usor si sigur, saltea doldora de bani, casa cu etaj, masina cu motor, piscina cu apa, amanta cu craci, tzoale, cand…

Fericirea ca adrenaline rush: suntem fericiti cand sarim cu parasuta si ea se deschide, cand jucam chicken cu trenul si el nu ne calca, cand ne fugaresc tiganii si nu ne prind, cand…

Fericirea ca renuntare: suntem fericiti cand trecem de partea cealalta a liniei, cand parasim ringul si devenim spectatori, cand nu ne mai dam coate la coada la hartie igienica, cand nu mai alergam cu sufletul la gura incercand sa mai inhatam inca o firimitura de viata, cand nu ne mai pasa de nimic si nimeni, cand…

Fericirea ca liniste interioara: suntem feiriciti cand ne impacam cu noi insine, cu unoversul din jur, cu conditia noastra in aceasta lume, cu viata pe care o avem, buna sau rea, cand…

Fericirea ca libertate: suntem fericiti cand suntem cu adevarat liberi.aici e simplu, nu e mult de scris: cu adevarat liberi nu suntem niciodata, dar exista o situatie cand ne apropiem cat de cat de libertatea deplina: atunci cand nu mai avem nimic de pierdut.

Pai eu as zice ca nici una din astea nu e fericire adevarata.As zice ca nu prea stim ce e fericirea adevarata.Stim doar ca vine si pleaca.As zice ca nu o putem defini, ca nu stim nici ce este, de unde vine, unde se duce, nici de ce ne`a vizitat.

Nici nu`i rau asa.Daca ar sta in gazda la noi tot timpul, nu s`ar mai chema fericire.N`am sti cum s`o mai deosebim de rest.N`am mai aprecia`o.Nu poti sa castigi la loterie in fiecare zi ) Nu poti avea 1000 de orgasme pe saptamana.Ti`ar crapa sufletul.Sau mai rau, n`ai mai simti nimic.

Da, suntem fericiti uneori.Nu prea stim de ce.Stim doar ca suntem fericiti in momentul acela.Si`atunci, in acel moment spunem: acum sunt fericit/a.Suntem in starea asta atat de rar si pt un timp atat de scurt-”acum”- atat.Nu putem fi fericiti luni, zile sau ani.putem fi, in cel mai fericit caz, fericiti “acum”.Acum trece foarte repede.Ramane restul…Restul este…viata de zi cu zi.