Iti mai amintesti?

Ce faci? Aici e cald. Totusi, undeva in noi s-a facut racoare.Cum iti mai merge?? Mie mi-e bine.”Mint, dar tu nu ma mai citesti printre randuri.” Mai tii minte cum ne-am cunoscut? A fost demult. “Ba nu, a fost ca ieri, dar pentru tine e departe clipa aceea.” Mi-am adus aminte intamplator de tine, de la o fotografie mai veche si clamitele roz pe care mi le prindeai cu atata dragoste in par. Mi-am adus aminte de vremea cand visam acelasi vis copilaresc.Uneori mi-e dor sa mai visez cu tine,sa ma rezesc alaturi de tine. Da,stiu, dorul si sentimentele ne incetinesc din drum.”Ba nu! ne fac mai puternici, doar ca tu inca nu ai aflat asta.”Mai tii minte cand mi-ai spus ca te abat din drum? Nu,nu ma astept sa iti amintesti. “Dar tu iti amintesti, nu-i asa? Pentru ca pe tine te-a durut mai tare decat pe mine.” Ma uit la tine cum pasesti pe drumul tau. Ma inspira hotararea ta. Mai tii minte? “Te iubeam pentru asta.” Oare ai mai fi putut merge inainte cu mine de gatul tau?” Sau oare cum ar fi fost sa mergem sprijinindu-ne unul de celalat? “Mai tii minte cat de mult imi doream sa merg si eu pe drumul acela alaturi de tine? Dar nu ti-as fi fost decat o povara. “O dulce povara, ca o sticla cu apa pe drumul tau pustiu si desertic, ti-as fi astamparat setea.” . Parca aud vocea ta:ce copil esti!”. Si vad cu cat drag ma priveai atunci, ca pe o mantuire.”Da, eram doar un copil.” Ma mai iubesti? Ce intrebare prosteasca, bineinteles ca nu. M-ai uitat. E de inteles. “Ba n-ai uitat, ma iubesti. Dar ti-e teama sa mai simti asta.” Eu insa imi amintesc. .Nu mai visez la tine. Am crescut si eu. “Mint. Te visez in fiecare clipa si ma dor diminetile fara tine.” Trebuia sa cresc mare odata si odata.Am drumul meu acum, si eu. Si tu nu stii dar e acelasi ca al tau. Doar ca pe tine nu te mai face nimeni sa te opresti si sa te uiti in jur la flori, la iarba, la mine. Te privesc din spate cum mergi inainte fara mine si nu te mai pot ajunge. Nu imi mai e frica de singuratate, de asteptare, de incertitudini.” Ba imi e, acuma si mai mult ca inainte.
Mai tii minte cum mi-ai aratat viata? Mai tii minte cum ma doreai?” Cum iti dadeai voie sa ai nevoie de mine? Cum te-ai oprit din drumul tau, pentru mine. Mai tii minte cum visam acelasi vis?”Da,tii minte totul. Si nu iti dai voie sa mai privesti, sa mai auzi, sa mai traiesti.” Dar uiti ceva! “Totul e inca acolo,in suflet”.”Mai tii minte cum m-ai aruncat pentru ca ma sprijineam de tine? Pentru ca te oboseam si pentru ca te incetineam din drum. Cum altfel as fi putut face-o? Cand mie inca nu imi crescusera aripi? “Dar acum nu mai conteaza. Ti-am scris pentru ca stiu ca nu ma vei citi niciodata.
Ai vazut ce frumos pot sa mint?” Ce frumos pot sa ma mint?” Ti-am scris cu speranta ca ma vei citi printre randuri. “Ti-am scris cu speranta ca te vei trezi din coma asta.Ti-am scris pentru ca mi-e frica de singuratatea in doi.