Vis de iarna
Au ramas nepovestite multe zapezi
acum cand bucuria se naste mai mult in cuvant-
in lacrimile tale se vorbeste si astazi despre mine
si toate stelele inghetate au amutit albastre langa
iubirea ta…
Tristetea este fiica zapezilor promise-
iata, niciun fulg nu iti mai
tulbura acum tacerea-si ce dor ne este
cand respiram maretia unui vis de clestar,
ce dor ne este de omul de zapada
pe care iubirea insasi l-a uitat intr-un decembrie
de lut…
Ce zapada este acum lumina…
Ce zapada este acum linistea acesta fara vina…
Ce zapada este acum …
In ape, in cer, pe pamant si departe
Acolo unde numai luna are voie sa
teasa pe aripi de inger
fiinta ta
de om de zapada…
De aici pot incepe sa ne deschida
pleoapele cu uimire
cu neaua promise
doar amintirile…
doar de argint stralucirile…
[Scris de un bun prieten, St.Andrei.]
-
Recent
-
Legături
-
Arhivă
- mai 2009 (1)
- februarie 2009 (1)
- ianuarie 2009 (1)
- decembrie 2008 (5)
- noiembrie 2008 (3)
- octombrie 2008 (3)
- septembrie 2008 (3)
- august 2008 (3)
-
Categorii
-
RSS
Intrări RSS
Comentarii RSS