Reconsideraţii ale copilăriei

O fetiţă tristă.
Şi plângacioasa.
Naivă
Îmi adun jucăriile:
imaginare,
dezolante…
mă ingrop în ele.
O fetiţă tristă.
Îmi cerşesc înapoi castitatea,
apoi fericirea;
încer sa-mi fur
identitatea.
Dar nu reuşesc să înving
laşitatea.
O fetiţă tristă…
Lăcrimez litere,
cuvinte,
gânduri:
insomnia nepăsătoare
a secetei.
De ce privesc lumea
ca pe un front,
câmp de luptă,
război?
Încer să mă ascult:
ecou…
O fetiţă tristă.
Şi plângăcioasă.
Îmi strâng jucăria
în braţe.
Fetiţă speriată
şi neştiutoare,
mă închin trecutului;
singurul rămas intact.
Apoi mă hrănesc
cu foste sentimente
pe care le diger
drept iluzii.
Te vreau!
Te vreau înapoi!
Copil al ploii,
al soarelui,
al mării…
fost copil al sinelui.
Iar acum,
o fetiţă tristă,
plângăcioasă,
naivă.