Not another day.

Au urmat multe alte seri in care ma intorceam pe urmele pasilor de dinainte, dar nimic nu mai era la fel: luminile erau doar lumini, magazinele oricat de impodobite, erau doar magazine, galagia era tot mai greu de suportat, auzind in jurul meu toate acele ganduri ale oamenilor si spre deosebire de “atunci”, totul imi parea monoton. Parca nu e luna sarbatorilor, parca din copil am devenit brusc adult, unul extrem de plictisit de ce`l inconjoara.

Poate fulgii nu au cazut mereu din cer, poate s`au risipit din doi ochi caprui. Stau aici pe geam, inca se mai scrie soapta ta. E pranzul, dar stau in pijamale cu cafeaua langa mine si stiu ca ti`ar placea s`o gusti. E calda, geamul intredeschis lasa sa intre un miros puternic de iarna, cu toate ca afara lapovita lasa de dorit mai degraba o ninsoare, dupa atmosfera rece. Melodii vechi imi aduc aminte de copilarie si imi pare rau ca ma gandesc la ea ca la un lucru petrecut de demult, desi mai am de trait din ea, ma consider copil. Acel copil ce dezlipeste soapte de la geam, acel copil de asculta colinde si bea cacao pe pervaz, imbracat, poate, in pijamale. Cred ca de accea imi plac povestile de Craciun. Acum incerc sa`mi traiesc un Craciun timpuriu, deoarece mi`e foarte dor de zilele alea, nu mai am rabdare pana atunci.

Si zi`mi daca de accea iti plac si tie povestile de Craciun. Zi`mi ca iti place mirosul de brad, cel de cafea, si zi`mi ca iti plac geamurile aburite, pe care desenezi fete vesele. Sopteste`mi ca vezi un copil brunet in ochii mei caprui, un copil care asteapta cadouri si care arde de nerabdare, inocenta, iubire curata, daruita tie. Spune`mi ce numai tu stii sa imi spui prietene si daca nu, o singura privire imi e de ajuns. Este cartea mea deschisa, pe care o citesc printre randuri. Au fost vremuri in care n`am putut sa citesc, pentru ca era prea mult scris, sau pentru ca paginile erau patate. Au fost vremuri in care ai dat repede pagina si nu am putut vedea decat conturul literelor. Si au fost dati in care ai citit paragrafe intregi. Nu, nu le`am scris. Chiar am facut asta, cu ata alba, cum stim noi sa facem lucrurile. Da, le faceam bine. Tu esti cartea din care citesc povestile mele de Craciun. Tu esti cartea…mea.