:)

:)

Deunazi am auzit o persoana spunand ca si`ar dori sa mai traiasca o data anii de liceu, macar o clipa. Eram langa respectivu` si m`am simtit oarecum mandra, eu fiind in mijlocul acestei perioade. Si mai spunea ca trebuie sa profitam, sa nu pierdem timpu` cu prostii, cum ar fi suferinte si dezamagiri, ca nu lungi sunt 4 ani de liceu, ci dimpotriva, zboara pe nevazute.

M`am simtit si oarecum vinovata, dar m`am consolat cu faptu` ca nu degeaba am dus si duc o relatie lunga, fiind constienta de dezamagirea de apoi. Fiind o fire mai iubitoare, nu trec asa dintr`o relatie in alta, pt simplu fapt ca ma atasez prea repede si la fel de repede nu renunt.

Asa ca prefer in continuare fluturii aia in stomac, plimbarile lungi, povestile pline de tu si noi, considerand ca eu asa`mi traiesc anii astia.

Povesti.

Inchid ochii. Merg asa pe un drum infinit. Nu pare un drum lung. Nici macar cat drumul spre casa cand ninge afara si e frig si cand trec prin ultima perioada de tacere in toata dezordinea asta, care nu e chiar dezordine.

Inchid ochii si ma las cuprinsa de vise incinse, de promisiuni, de drumuri, de incercari, de realizari, de esecuri, de tine, de mine. Si nu a fost nevoie decat de un inceput. Ca de obicei, totul s`a scurs printre degete. Te intrebi de ce?..Hmm. Nici tu nu stii. Iti iei o pauza si taci. Dar acum tac si eu. Cu ochii larg deschisi incerc sa citesc povesti. Nu povesti, randuri. Nu randuri, cuvinte. Cred ca nici macar atat. Am trecut la zambete. Si le citesc aici, de departe. Nu pentru ca ai fi chiar asa departe. Ne desparte jumatate de oras cusut parca in alb, decupat parca din basme. Dar totusi, departe, nu`ti simt caldura si nici buzele arzatoare pe gat. Nu mi se`ntampla sa tanjesc dupa povesti, nu des. Poate ca eu insumi imi scriu povestea, sau asa as vrea sa cred, iarna, in noptile geroase, cand camera mea e luminata de o lumina alba, sub care citesc, cu ochii inchisi…povesti

Not another day.

Au urmat multe alte seri in care ma intorceam pe urmele pasilor de dinainte, dar nimic nu mai era la fel: luminile erau doar lumini, magazinele oricat de impodobite, erau doar magazine, galagia era tot mai greu de suportat, auzind in jurul meu toate acele ganduri ale oamenilor si spre deosebire de “atunci”, totul imi parea monoton. Parca nu e luna sarbatorilor, parca din copil am devenit brusc adult, unul extrem de plictisit de ce`l inconjoara.

Poate fulgii nu au cazut mereu din cer, poate s`au risipit din doi ochi caprui. Stau aici pe geam, inca se mai scrie soapta ta. E pranzul, dar stau in pijamale cu cafeaua langa mine si stiu ca ti`ar placea s`o gusti. E calda, geamul intredeschis lasa sa intre un miros puternic de iarna, cu toate ca afara lapovita lasa de dorit mai degraba o ninsoare, dupa atmosfera rece. Melodii vechi imi aduc aminte de copilarie si imi pare rau ca ma gandesc la ea ca la un lucru petrecut de demult, desi mai am de trait din ea, ma consider copil. Acel copil ce dezlipeste soapte de la geam, acel copil de asculta colinde si bea cacao pe pervaz, imbracat, poate, in pijamale. Cred ca de accea imi plac povestile de Craciun. Acum incerc sa`mi traiesc un Craciun timpuriu, deoarece mi`e foarte dor de zilele alea, nu mai am rabdare pana atunci.

Si zi`mi daca de accea iti plac si tie povestile de Craciun. Zi`mi ca iti place mirosul de brad, cel de cafea, si zi`mi ca iti plac geamurile aburite, pe care desenezi fete vesele. Sopteste`mi ca vezi un copil brunet in ochii mei caprui, un copil care asteapta cadouri si care arde de nerabdare, inocenta, iubire curata, daruita tie. Spune`mi ce numai tu stii sa imi spui prietene si daca nu, o singura privire imi e de ajuns. Este cartea mea deschisa, pe care o citesc printre randuri. Au fost vremuri in care n`am putut sa citesc, pentru ca era prea mult scris, sau pentru ca paginile erau patate. Au fost vremuri in care ai dat repede pagina si nu am putut vedea decat conturul literelor. Si au fost dati in care ai citit paragrafe intregi. Nu, nu le`am scris. Chiar am facut asta, cu ata alba, cum stim noi sa facem lucrurile. Da, le faceam bine. Tu esti cartea din care citesc povestile mele de Craciun. Tu esti cartea…mea.