Too much?

Invatam sa pretindem doar ceea ce nu exista.Descopar lucruri care se afla printre noi, nevazute.Noi forte nemaincercate pana acum.Placeri uitate cu timpul si regasite, numai ca sunt mai placute azi decat ieri.De ce cerem prea mult unei persoane care nu pune pret decat pe lucrurile lumesti si nu pe cele sufletesti? E asa de greu sa oferi simpatie, daca nu se poate iubire?Aruncam vorbe dure din nervi  si suparare, dupa care ne cerem scuze indirect, printr`un mesaj virtual.Numai ca scuzele nu mai repara nimic.Poate daca ar fi fost spuse in fata ar fi atenuat putin durerea, cu licarirea de parere de rau din ochi.Apoi incercam sa reparam, cu lacrimi si vorbe dulci, numai ca nu mai e cale de intoarcere.Poate aparent iertam.In mintea noastra nu se sterge nimic, asa cum se sterge un mesaj.Inchid ochii, uit, sterg, iert, las de la mine, calc peste orgoliu, apoi ii deschid si incep alta idee, alt capitol, alt alineat.De ce sufar si nu`ti pasa?De ce ai uitat atatea nopti?Sau daca nu le`ai uitat,le`ai trait cu superficialitate?Imi spui sa ascult? Ascult si inghit, poate stii mai multe decat mine, desi ma indoiesc.Acum ajuta`ma sa te uit.Nu spune ca ai nevoie de mine! Nu e cam…tarziu?!

[Timpul exista pentru ca toate lucrurile sa nu se intample in acelasi timp ]